Blogu' ateului

Setea infinita de miracol…

“Nu imi este frica de moarte – imi este frica de consecintele ei. Nu-mi pasa daca uita cineva de mine , pentru ca nu am facut nimic sa ramin in memoria altcuiva, dar imi este frica de acele lacrimi care se vor varsa la inmormintarea mea , fie ele a mamei , fie a altor oameni…  Moartea e ceva relativ modului de viata pe care il traim , pentru ca am murit cu totii deja…”

Ma trezesc cuprins de ceata. Mai exact de un smog urit ce imi taie suflarea si orice gind despre sarbatoarea care a trecut. Ma arde gindul ca a mai trecut inca un an in zadar , si ca iarasi nu am facut nimic sa-mi imbunatatesc situatia , si ca nu am invatat sa iubesc pe cei apropiati , si la general , sa iubesc. Am obosit de aparente si de aberatiile societatii , de masti si costume. Imi pare nespus de rau ca am ajuns si eu o jertfa a materialismului si ca am pierdut orice prioritate care o aveam in viata. Si imi mai pare rau de tot ceea ce  nu am facut , avind posibilitatea…

Vreau să-ți scriu. Să știi că pot , să știi că vreau să vezi… Am încetat să iau lumea în serios. Nu vreau să văd măști, și nu vreau fraze goale , fără sens , adresate pustietății. Totul e prea simplu pentru mine să înțeleg. Mă simt slab și pierd firu’ după care am mers toată viața. Vreau să întorc timpul înapoi , să fiu copil , să-mi traiesc viața , sa fiu ca toți , să pot gîndi simplu , să nu complic totul, să nu caut sens acolo unde el nu poate fi. Vreau să știi…

E durerea. Durerea cu care deja te-ai obisnuit , care ti-a devenit atit de familiara , dar fara care nu poti trai. E ceea ce te face sa simti viata. Bun venit in realitate. Traiesti cu gindul ca vei muri – dar mai tirziu. Ai multe de facut , dar sensul dispare ca ceata in diminetile de toamna, cind sufletul plin de melancolie incearca sa se elibereze de sub jugul realitatii. E momentul cind stii ca mai rau nu poate fi , dar tinzi spre lumina… Incerci sa intelegi pentru ce ai venit , si pentru ce vei pleca. Avem doar un drum , drumul spre moarte… E imposibil sa intelegi ce se intimpla. Ramii izolat in lumea ta in care mori , cu dorinta de a disparea din lumea reala. Vezi doar mizeria , nemernicia , smogul care iti inconjoara luciditatea. Esti deprimat si nu stii unde-ti este scaparea. Incerci sa evadezi , dar in zadar. Esti inghitit de ginduri si nu observi cum viata trece incet pe linga tine , fara cea mai mica atingere. E drumul spre moarte…

“.. Asi putea lumina tacerea ..”

“.. Si totusi,bolta cerului cerne si astazi nemernicii pe asta lume! ..”

“.. Cind toate nemerniciile le stii,amarul se posteaza fara sa-l doresti… ..”

“.. Viata la multi e in dizgratie ..”

“.. Prezentul vrea sa ma doboare ..”

“.. Un Da limpede, un Nu intunecos,asta e viata ..”

“.. Lacrimi perfide ..”

“.. Se descarneaza trupul si-si asteapta moartea ..”

“.. De la egoism la realitate.. ..”

“.. Calvarul nu exista daca nu exista oameni ..”

“.. Cumplit e golul singuratatii.. ..”

“.. sunt ucisul ei… ..”

“.. Golul din spatii goale,din existente pustii ..”

“.. Singuratate , nu te-am voit…viata haina m-a daruit tie ..”

“.. Orice zi aduce o doza de otrava ..”

“.. Viata? un pachet de tutun cu aspect de aur si gust de oxidant ..”

“.. Ce singur ma simteam in lume! ..”

“.. Iar eu de-atunci plecat am fost,plecat voi fi mereu.. ..”

“.. Imi vine sa rid fara sens, si-i frig si buruiaza ..”

“.. Tu haos,care toate-aduni… ..”

“.. In golul tau e nebunie…-si tu ne faci pe toti nebuni. ..”

“.. Invinetit de ginduri ..”